Pe ziuă când îl dezvăluie!
Pe noapte când îl învăluie!
Pe cer! Şi cum l-a zidit!
Pe pământ! Şi cum l-a întins!
Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit, punând în el desfrâu şi pioşenie!
Ferice de cel care şi-l mântuie!
Cel care şi-l întinează însă este pierdut!
Tamudiţii, în ticăloşia lor, huleau,
iar cei mai nemernici dintre ei au ieşit în faţă.
Trimisul lui Dumnezeu le spuse: “Este cămila lui Dumnezeu! Lăsăţi-o să bea!”
Ei l-au făcut mincinos şi au ologit cămila.
Pentru păcatul lor, Domnul lor i-a făcut fărâme pe toţi deopotrivă
şi nu s-a temut de urmare.
