وَقَالُوا۟ قُلُوبُنَا فِىٓ أَكِنَّةٍۢ مِّمَّا تَدْعُونَآ إِلَيْهِ وَفِىٓ ءَاذَانِنَا وَقْرٌۭ وَمِنۢ بَيْنِنَا وَبَيْنِكَ حِجَابٌۭ فَٱعْمَلْ إِنَّنَا عَٰمِلُونَ ﴿٥﴾
Ei spun: “Inimile noastre sunt zăvorâte la ceea ce tu ne chemi, iar urechile noastre sunt lovite de surzenie. Un văl se află între noi şi tine. Lucrează, căci şi noi lucrăm.”