وَقَالَ رَجُلٌۭ مُّؤْمِنٌۭ مِّنْ ءَالِ فِرْعَوْنَ يَكْتُمُ إِيمَٰنَهُۥٓ أَتَقْتُلُونَ رَجُلًا أَن يَقُولَ رَبِّىَ ٱللَّهُ وَقَدْ جَآءَكُم بِٱلْبَيِّنَٰتِ مِن رَّبِّكُمْ ۖ وَإِن يَكُ كَٰذِبًۭا فَعَلَيْهِ كَذِبُهُۥ ۖ وَإِن يَكُ صَادِقًۭا يُصِبْكُم بَعْضُ ٱلَّذِى يَعِدُكُمْ ۖ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يَهْدِى مَنْ هُوَ مُسْرِفٌۭ كَذَّابٌۭ ﴿٢٨﴾
Un bărbat credincios, din casa lui Faraon, care îşi tăinuia credinţa, spuse: “Veţi omorî un bărbat fiindcă a spus: “Domnul meu este Dumnezeu!” după ce a venit la voi cu dovezi vădite de la Domnul vostru? Dacă este mincinos, minciuna sa fie asupra lui, însă dacă spune adevărul, să vă lovească cele cu care v-a ameninţat. Dumnezeu nu-l călăuzeşte pe cel necumpătat şi mincinos.
