وَإِذَا تُتْلَىٰ عَلَيْهِمْ ءَايَٰتُنَا بَيِّنَٰتٍۢ قَالُوا۟ مَا هَٰذَآ إِلَّا رَجُلٌۭ يُرِيدُ أَن يَصُدَّكُمْ عَمَّا كَانَ يَعْبُدُ ءَابَآؤُكُمْ وَقَالُوا۟ مَا هَٰذَآ إِلَّآ إِفْكٌۭ مُّفْتَرًۭى ۚ وَقَالَ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ لِلْحَقِّ لَمَّا جَآءَهُمْ إِنْ هَٰذَآ إِلَّا سِحْرٌۭ مُّبِينٌۭ ﴿٤٣﴾
Când versetele Noastre le erau recitate ca dovezi vădite, ei spuneau: “Acesta este doar un om ce vrea să ne îndepărteze de cei cărora părinţii noştri li se închinau.” Şi mai spuneau: “Aceasta este o minciună născocită.” Cei care tăgăduiesc spun, când Adevărul ajunge la ei: “Aceasta nu este decât o vrajă vădită!”
